A apărut o eroare în acest obiect gadget

joi, 29 decembrie 2016

Dupa ce am terminat, i-am zis, hai tine-te de promisiune. A strambat din sprancene, ce promisiune Nic? Portretul. S-a scarpinat pe chelie. Bai dar nu prea am chef. Vrei sa ti-o mai sug odata, a sarit cu ideea salvatoare Miru. Nu e nevoie, s-a aparat Stefan, mie mi-a ajuns. Pai baga atunci, fa-mi portretul. Bine. S-a asezat pe scaunul ala de la fereastra, a privit-o fix si a spus asa : „Aici e alb si aici e negru. Intre ele o galaxie de degradeuri. Printre stelele acestea ratacesti si tu Miruna. Poate esti o planeta, poate esti satelitul uneia, sau poate esti o cometa condamnata sa parcurga un numar nesfarsit de kilometri traversand spatii goale imense, sau gonind pe langa vreun pamant populat de fiinte problematice, pasnice, care nu isi omoara decat ideile, atunci cand acestea imagineaza cum sa-si omoare mintile, poate ca esti misterul care leaga lucrurile, sau care doar le dezleaga. Tu apari in viata unui om numai ca sa ii faci mai suportabile disparitiile necesare, tu nu vorbesti despre iubire pentru ca iubirea urateste si fura, de fapt tu nici macar nu o practici, te joci cu ea, bei din trupul ei precum dintr-un cocktail slab alcoolizat, lasand-o goala de continut si gust, tu esti fondul alb peste care se picteaza marile portrete ale lumii, tu esti linia melodica din piesele pop pe care dansam imbratisati noi, barbatii si femeile, atat cat dureaza ele, intre trei si cinci minute, dupa care ne desprindem si ne privim la lumina globului stroboscopic, uneori ne recunoastem, de cele mai multe ori nu, tu aduci rafalele de ploaie peste culturile agricole, cele care ne hranesc, tu aduci si daunatorii, tu faci cateodata o minune, una din aceea pe care nu o crede nimeni si drept urmare ramane doar o dorinta, tu mergi pe strada iar barbatii intorc capul dupa tine, dupa tine intorc capul si femeile, si copii si cainii de companie si pisicile de pe garduri, dupa tine intorc capul pana si toti cei care nu te vad si nu te vor vedea vreodata, tu esti numitorul comun a tot ceea ce inseamna gratuit, tu te oferi fara sa ceri nimic si de a ceea cine te cunoaste simte nevoia sa-ti ofere totul, tot ce te face vie e faptul ca de fapt... de fapt, Miruna, tu nu existi, tu nu existi...” 

 Miru tinea gura cascata. Rimelul i se scurgea de pe ochi in gura. Plangea ma. Ce mistoooo, a exclamat mai incolo. Fanele iti sug pula de 3 ori pe zi pana la revelion pentru compunerea asta. Compunere... radeam, dar in sinea mea boceam asa un pic. Descopeream ca undeva in trecut imi faceam si eu paragrafe din astea in cap, iar acum nu. Nic Labis, te-ai diluat. Boule. Imi venea sa-mi cer iertare, pula mea. Stefan rosise. O juca pe aia cu artistul la final de reprezentatie cand toata lumea aplauda in picioare, iar el facea timid plecaciuni dar cu gandul la camera modesta undea avea sa revina, la pateul rece din frigider, la motanul Freddy infometat si el, strecurandu-i-se printre picioare, la becul chior la lumina caruia chipul lui capata in oglinda paloarea unui zombie trist si, la final, la patul ingust in care demult, tare demult, se strecurase candva o femeie, o femeie pe care o iubise pana a plecat, pentru ca arta este, pana la urma, o alta femeie. A scuturat apoi din cap. Mi-ar fi placut sa se fi gandit si el la ce ma gandisem si eu. S-a ridicat, s-a apropiat de Miru si i-a spus ca poate sa se tina de promisiune incepand de acum. Miru i-a luat pula in gura repede, cu ochii inca in lacrimi si cu rimelul latit pe obraji; ma uitam cum i-o suge, nimic vulgar, nimic indecent, doar un gest de recunostinta al unei femei simple in fond lovita in moalele capului de o emotie noua, necunoscuta si de aceea stranie.

Niciun comentariu: