A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 2 ianuarie 2017

Am intrat la 2. Era un miros urat. Asa de mate. Cred ca un basinos sau cam asa ceva. Ma pregateam sa-mi fac film in cap cum statea ala intins si tragea basina dupa basina in diferite tonuri si armonii insa apropiindu-ma de fereastra ca sa o deschid am observat peste drum o reclama noua : Steak House. Geamurile erau scrise cu feluri de mancare, iar prin transparenta lor sa zareau inauntru rafturi cu carti. N-am mancat niciodata o friptura la umbra literaturii lumii, m-am gandit. Si mi-am imaginat cum ar fi. Cum ar fi sa o invit pe Tina acolo, ar impaca-o o portie mare de costita de porc la gratar cu cartofi prajiti si sos de usturoi? M-am intins pe patul basinosului, am inchis ochii si... se facea ca formam numarul ei de telefon. Se facea ca imi raspundea cu vocea iei usor aspra, cu accesele ei dese de tuse uscata, se facea ca o sfatuiam sa nu mai fumeze si sa imbrace gros in sezonul rece, iar ea spunea ca se gandise deja dar inca nu luase o hotarare, sa facea ca o rugam sa iasa din nou cu mine, adica sa incerce inca o data sa iasa cu mine promitandu-i cu cerul si cu pamantul ca nu voi lipsi la intalnire si sa facea ca accepta si ca ma intreba unde sa ne vedem iar eu spuneam ca la Steak House-ul ala de pe Grivitei si ea ma intreba care Steak House si eu ii spuneam ca e unul nou cu carti pe pereti si ea se bucura tare mult ca exista asa ceva in oras, se facea ca o asteptam la intrare si ea intr-adevar venea si eram tare emotionati amandoi ca in sfarsit ne vedeam pentru ca voiam sa ne vedem si nu pentru ca era doar o intamplare care ne prindea din nou nepregatiti, se facea ca intram inauntru si gaseam o masa cu doua scaune langa un raft cu carti, printre care mai erau imprastiate: un ceas vechi care nu functiona dar pe langa care simteai totusi trecerea timpului, doua figurine din lemn portrete ale unor oameni care nu traisera de fapt niciodata si cateva flori uscate,se facea ca venea o fata ospatar si ma uitam la curul ei si Tina se amuza ca ma uitam la curul ei intrucat era cam plat si la capatul superior al unor picioare scurte, se facea ca ii spuneam uite Tina, dar are tate misto, nu? si Tina spunea da, are tate misto si nu se supara ca vorbeam despre sanii altei femei pentru ca stia in sinea ei ca nu e decat o imagine a lui Nic de la suprafata, cel neinteresant, in timp ce Nic cel profund era acolo cu si doar pentru ea si sa facea ca ma miram de o asemenea maturitate la o femeie atat de tanara, se facea ca am comandat costite de porc la gratar cu cartofi prajiti si ca pana sa vina platourile am extras din raft o carte de Nichita Stanescu, sa facea ca Tina mi-a smuls cartea din maini si a spus asa, hai sa ne jucam Nic, hai sa deschidem cartea la intamplare si sa citim poezia de acolo si mi-a intins-o spunandu-mi tu incepi, se facea ca o rasfoiam ca la loto si ca s-a deschis la pagina 24 unde era un poem scurt si i l-am citit cantand, Tina se distra foarte tare si radea in hohote de ideea mea, apoi sa facea ca imi lua cartea si o rasfoia la randul ei si ca s-a deschis la pagin 45 unde era un poem lung si mi l-a citit cu voce scazuta urmarind cu degetul fiecare rand si, macar atunci, mi-am dorit sa fiu un vers de-al lui Nichita si Tina sa treaca cu degetul peste lungimea mea si sa ma recite, se facea ca am deschis cartea la pagina 33 unde era un poem lung si i l-am citit jucand mima, eu mimam primul vers si ea trebuia sa-l ghiceasca si ne distram tare mult la ideea asta, sa facea ca au venit si platourile si ne bucuram ca niste copii vazand costitele de porc, mirosind atat de bine, si am muscat lacomi din ele amandoi in acelasi timp, si mestecam in acelasi timp si inghiteam in acelasi timp si ragaiam in acelasi timp, eu mai tare, ea discret cu mana la gura, se facea ca am cerut si cate un pahar cu vin si paharele cu vin au fost aduse si am ciocnit privindu-ne in ochi, luuung lung, cu costitele de porc descarnate, cu cartea lui Nichita deschisa aiurea, intre cele doua platouri si se facea ca plateam, ca lasam bacsis si ieseam din Steak House satui si fericiti, afara era deja intuneric si noi ne pierdeam in sufletul lui ca intr-un poem... 

 Pula mea Tina.

Niciun comentariu: