A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 6 ianuarie 2017

M-am uitat la ceas, era abia si zece. Priveam apoi la oameni cum trec, la masini, la curentii de aer, la timpul grabit si insensibil, la stolul de porumbei care se invartea prin preajma hraniti de o doamna in varsta. S-a apropiat de mine. De ce nu hraniti porumbii, m-a intrebat. Pai nu am cu ce. Uite, si mi-a intins pungulita cu seminte de la ea din mana. Eu plec ca am obosit, hraneste-i dumneata. Cum sa nu, sarut mana. Dar sa nu arunci semintele la gunoi. Cum doamna... Vezi ca ei imi spun. Si-a plecat. Stateam cu punga in mana si nu stiam ce sa fac cu ea. Nu mai hranisem niciodata porumbei, de fapt era prima oara in viata cand eram atent la pasarile astea, la colorit, la graba lor continua, la lacomia cu care infulecau, la frumusetea penajului, formele... „Ce pula mea te uiti ma asa ?” Am tresarit. M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, in fata, in spate, nimeni. „Buey human, eu vorbesc asa ca fii atent la mine.” Cine pula mea esti ma, am zis tare ? „Eu buey.” Care eu? „Ah, oameni prosti. Uita-te la pasari.” Ma uit. „Ce fac?” Mananca. „Toate?” M-am uitat mai atent, din mijlocul lor una statea infipta bine in gherute si se uita la mine. „Da ma, eu sunt.” Ce chestie, m-am mirat, caine vorbitor am mai vazut, chiar am omorat unul, dar porumbel niciodata. „Nu ma mira, voi oamenii aveti simtul asta al mirarii. Indiferent ce vi se intampla o acceptati cu greu, uneori va e imposibil. De ce? Pentru ca va mirati. Ca prostii.” Ma uitam la el si ma pufnea rasul. Era batos. Se umfla in piept. Bine ma Ciulama, asa o fi. „Ciulama? Asa ai zis coaie?” Da ma, de ce? „Buey, te rup cu bataia.” Pasaroiul se dadea la mine. Ma abtineam cu greu sa nu arunc cu ceva dupa el. „Daca tot vrei sa arunci cu ceva arunca in pula mea cu seminte, nu vezi ca doamnele asteapta?” Doamnele erau un stol de vreo 8 porumbite. Am pus mana in punga, am scos seminte si am aruncat atent inspre ele. S-au repezit cu toate sa ciuguleasca, mai putin masculul. Tu nu mananci ma? „Am eu timp sa mananc, ele sa fie cu gusa plina.” Asta e haremul tau, am fost curios. „Da, ale mele.” Sunt frumoase. „Sunt da-le in pula mea.” Am mai aruncat un rand de seminte. Si care e sefa lor, la care tii cel mai mult? S-a uitat la mine cu capul intr-o parte, asa, porumbeste. „O vezi pe aia rosiatica? Nu aia ma, aia cu coada alba si capul gri.” Am dat din cap egal cu da. „Aia e, Mitzu mic.” Suge pula? A ras tare. „Esti prost? Daca iti ciuguleste una din astea pula s-a cam terminat cu latura erotica a fiintei.” Ar fi trebuit sa-mi inchipui. M-am rezemat de banca. El s-a apropiat mai mult, a dat de cateva ori din aripi si s-a urcat pe speteaza langa capul meu. „Pari ok asa”, mi-a spus cu precautie. Sunt ma Ciulama, mai ales de cand am devenit vegetarian. „Vorbesti numai aiurea, om de cacat. In fine, ia zi, dar cu tine care e treaba pe aici? Te vad nou.” Uite, stau pe banca. „Nu stai tu pe banca aiurea, ai un scop ceva.” M-am uitat la ceas. Mai degraba am avut, e cam tarziu. Mai bine plec. „Stai ma in pula mea, unde pleci? Mai stai un pic.” Am mai ramas. Eram dezamagit. Tina nu mai ajunsese. Ma gandeam ca a asteptat atata timp doar ca sa se razbune. Sau poate ca nu mai reusise sa plece de acasa. Sau poate se intinsese cursul. M-am uitat la telefon, niciun sms. Si daca murise? Si daca se inaltase la cer? Asa, subit. Puteam sa formez si sa intreb. N-am format. „Vezi frate, cam asta e treaba cu femelele. Daca te opresti la una, poti avea tot timpul surprize neplacute.” Am si eu cateva Ciulama. „Da? Ia sa le vad.” Pai nu umbla in stol asa ca astea ale tale. Stolul e virtual, locuiesc in spatii si timpuri diferite. „Pai si cand o vrei pe una cum faci?” Nu vrei sa stii. „Ba da, vreau.” Se plimba de colo colo, avea o privire agera si curioasa. Cand vrei una din ele, o cauti pe facebook, sau la telefon sau ii trimiti un e-mail. O rogi sa te ierte ca n-ai mai dat niciun semn, o minti ca pur si simplu nu ai mai avut timp, sau ca ti s-au intamplat lucruri grozave, sau ca ai fost plecat departe, sau ca ai avut o depresie. Dupa cateva zile de mesaje asiduee (ca la noi, femela nu cedeaza usor, ii scrii o carte pana o faci atenta), o scoti in oras. O duci la masa. Ciulama, astea ale noastre nu se hranesc cu cateva seminte, ai belit pula daca iesi cu ea la masa, costa cat nu face... in fine. De la masa o plimbi prin oras, iti pui hardaul cu cenusa pe cap si mergi cu el asa, ii cumperi flori, ii aduci aminte de clipele frumoase din trecut, una, doua pana o bagi in casa. Daca a ajuns acolo, o futi si gata. Ii dai papucii. „Complicat la voi frate. La mine e simplissim. Stau in mijloc si ma uit la ele. Si cand vreau sa fut, strig, Mitzu, hai la tatiii. Vine, i-o trag si merge inapoi la treaba ei. E aici tot timpul cu mine, n-are alta casa, n-are alta masa, nu are alt Dumnezeu si nici o alta soarta. Opt pasarele cu o singura soarta, eu, Ciulama. De fapt ma cheama Nic.” Cum ma? „Nic, Nic Labis.” Am ras tare. Cateva porumbite au gangurit. „S-au saturat, trebuie sa ne caram. Vreo doua stau cu ouale sub cur.” Ciulama, i-am spus. Se pregatea sa-si ia zborul. Multumesc ma. S-a ridicat si s-a invartit de doua ori in jurul meu. „Nu fii trist”, mi-a strigat de sus. L-am intrebat ce trebuie sa fac, mi-a raspuns dar n-am mai auzit, era deja prea departe. Cum se intampla...

Niciun comentariu: