Cred ca ma indragostisem

Felul ei de a vorbi de parca tocmai urma sa-ti releve un mister,  modul in care disparea si apoi aparea dintr-o data, intruziv, revendicand suprafete intinse din spatiul meu vital, faptul ca aparea des in public si desi o gramada de barbati o vedeau, o doreau si ii faceau curte asiduu, ea ma alesese pe mine, toate acestea ma strangeau in plasa ei emotionala si ma lasau fara optiuni. Ma trezeam cu telefoane la ore imposibile, cand imi suiera de-a valma ca ma iubeste, ca stie ca o insel, ca vrea sa se sinucida, ca sunt un individ infam, ma injura si ma alinta in acelasi timp. La inceput ma amuzau. Mi se pareau simpatice. Taceam si ascultam ce are de spus iar la final, cand simteam ca e epuziata, o invitam la mine, intotdeauna la mine. Iar ea  venea in fuga, imbracata neglijent, cu ochii tulburi, cu vorbe urate lipite de buze precum niste resturi de mancare si pe care, atunci cand o futeam, nu le striga ci le scuipa. La final se arunca intr-o criza de plans isteric, dupa care se linistea, se aranja frumos, si pleca. Fara sa salute. Apoi lucrurile au degenerat. Refuza sa se spele. Venea de la cate un concert, asudata, mirosind a tutun si alcool, cu pizda imputita din cauza arderilor si-mi ordona sa o ling. Eram indragostit, asadar lingeam tot jegul zilei adunat in pizda. Il adunam harnic si-l inghiteam cu noduri. Ma gandeam ca sunt bucati tot din Andreea, ca o iubire nu e completa daca nu ii gusti si reziduurile. Mi-a cerut  sa o ling in cur dupa ce terminam. Rita, am facut si asta. Desena cruci din cacat si sperma pe piept si imi spunea, acum stai in genunchi si roaga-te. Ma asezam in genunchi si ma rugam. Ea cadea in transa religioasa. Eu cadeam pe ganduri. Ce mai vrei sa-ti fac astfel incat sa-ti fie bine, o intrebam.  Tacea. Se ridica, se aranja indelung si pleca. Fara sa salute. Intr-o zi m-a prins prost dispus. Sau beat. Sau fumat. Sau satul de toate astea. Nu mai stiu. Mai intai m-a sunat. A dejectat in mine tot ce adunase in suflet in ziua aceea, iar Andreea aduna intr-o zi cat aduna altele intr-o viata. N-o mai ascultam. O lasam  sa vorbeasca, sa urle, sa implozeze si apoi o chemam ca de obicei la mine. De data asta n-am mai chemat-o. Andreea, mergi in mortii ma-tii, azi n-am chef. A venit in 20 de minute. A batut a usa. Deschide, a strigat. N-am deschis. Tu crezi ca scapi asa? Deschide cand iti spun, altfel iti dau foc la casa si la cacatul tau de viata. Era furioasa. Ma durea in pula. Mai tarziu  a coborat tonul vocii. A inceput sa se tanguie,  Nic, pui, Nic iubire, iarta-ma, te rog iarta-ma, deschide... Stateam intins in pat, jucam “Dezbrac-o pe Udrea” si o ascultam. Nic, ma rog cu cerul si cu pamantul, sunt o nemernica, iarta-ma. N-o iertam. Nic, am compus un cantec pentru tine, e cel mai frumos cantec compus vreodata pentru tine. Avea dreptate. Mai ales ca era primul. Taceam.  Nic, asculta numai. Si incepuse sa cante. Intr-adevar, era cel  mai frumos cantec compus vreodata pentru mine. Era o blues trist despre doi oameni bolnavi care nu puteau sa moara pentru ca se iubeau. Interpretat asa, a capella, de dupa usa era aproape cat puteam duce. M-a ridicat, am trantit laptop-ul de pat si m-am indreptat spre usa. Eram hotarat sa deschid. Sa deschid si s-o iert. Pe drum insa cantecul s-a terminat iar vraja lui s-a rupt. M-am asezat cu spatele la usa si m-am rezemat de tablia ei. O auzeam pe Andreea, rezemata cu spatele de tablia usii cum plange. Ea cu spatele la mine dorindu-ma. Eu cu spatele la ea refuzand-o. Nic... Nic... Am adormit si am visat o pizda si un cur imense incantandu-mi numele. Tineau capetele apropiate si cantau afectat cu voci ceresti. Vis de cacat. Poveste de cacat. Vieti de cacat.