duminică, 9 aprilie 2017

As fi vrut sa fiu femeie adica sa fiu proasta

Am ajuns acasa spre dimineata. Am mers pe jos. Ruxandra ma astepta la afara. Tremura. Ce pula mea cauti aici, parca erai la munte? Ma privea cu ochi de oaie. Femei proaste. Am urcat. Cum am intrat s-a agatat de mine. Nic, m-am indragostit de tine.Am desprins-o. Vrei sa repeti? M-am indragostit de tine. Vreau sa fiu cu tine o viata. Asa? Mai zi. Am avut timp sa te cunosc, esti un om bun, esti un prieten adevarat, esti un sfant, nu pot sa fiu in alta parte decat unde esti si tu. In timp ce spunea astea ii indesam lucrurile intr-o geanta. Nu avea prea multe. Ce faci? Iti fac bagajul. De ce? Pentru ca azi te cari acasa. Nu stia ce sa spuna, era in pragul unei crize. Tinea ambele maini la gura si inspira. Tragea aer in piept in continuu fara sa expire. Si cu cat inspira mai mult cu atat mi se parea ca se umfla ca un colac de salvare, se facea tot mai mare si tot mai rotunda, abia mai aveam loc langa ea... Cred ca a izbucnit pe scari. M-am intins in pat. Craciun de cacat, nu mai treci odata? Am adormit. Am visat ca traiam intr-o lume ideala in care oamenii erau fericiti, erau atat de fericiti incat pana si Dumnezeu s-a plictisit si s-a carat. Era misto, parca nici n-as fi vrut sa ma mai trezesc, parca voiam sa mor asa, fara Dumnezeu, parca ma tragea cineva de o maneca... chiar ma tragea cineva de o maneca. M-am trezit. Era Marty. Nic, Nic... striga la mine. Ce pula mea ai frate? S-a asezat pe marginea patului, era asudat. Ce m-ai speriat prostule. De ce ma? Pai am vazut-o pe Ruxandra iesind in goana, era toata o explozie; te-am sunat de cateva ori, n-ai raspuns si m-am temut ca s-a intamplat ceva. Marty si grijile lui. N-am nimic. S-a ridicat sa plece insa la usa si-a amintit, a intrebat aseara cineva de tine. Cine? Era o doamna tanara cu un copil de mana. Buey Rita, inginerii constructori au inventat casa cub cu latura de 2 metri. E suficienta ca sa te pisi in ea, sa te caci, sa mananci, sa te inmultesti si tragi concluzii la final ca ai avut o viata decenta. O viata de doi metri cubi. Si tot ei au inventat Mall-ul monstru din Dubai, o cladire atat de mare incat poti organiza excursii de o saptamana doar ca sa-l parcurgi de la un capat la celalalt. Ei bine casa aia toata si tot Mall-ul ala imens mi-au cazut in cap atunci cand Marty mi-a spus asta. Si ? Le-am spus ca esti prin oras. Au plecat? Nu, s-au cazat aici, au zis ca te asteapta.I-am sarit in gat. Nu ma omori, striga ca din gura de sarpe. Stateam cu privirile infipte in ochii lui. I-am dat drumul cu greu. Marty, orice s-ar intampla, orice ti s-ar promite, orice sentiment de cacat ar putea sa te traverseze, iti spun un lucru, cat timp sunt aia doi aici, eu nu exist. Dar le-am spus ca... Nu le-ai spus nimic! Ai avut un vis urat in care mancai heroina cu lingura si cand te-ai trezit ai constatat ca dormi inca. Ai inteles? A dat din cap ca a inteles. Si nu uita sa le ceri scuze. Ii cunosti? I-am deschis usa fara sa ii raspund. Am inchis-o imediat dupa el. M-am dus la fereastra. Apoi m-am dus in baie. Am vomat. M-am dus iar la fereastra. M-am intins in pat. Am deschis laptop-ul. Am intrat pe facebook si am blocat prieteni pana am obosit. Apoi am blocat si neprieteni. Asta e misto la facebook, poti sa blochezi pe oricine. Ii omori inainte sa afle ca i-ai omorat. Si stau si traiesc asa ca prostii nestiind ca ei, de fapt, sunt morti. Astept varianta live. Mai incolo l-am inchis si m-am dus iar la fereastra. As fi vrut sa devin inconsistent, sa trec prin geamul rece si sa dispar pentru totdeauna. As fi vrut sa nu fiu eu ci sa fiu Costy si sa-i sug pula lui Marty pana devenea asta plat si-l lua vantul spre bucuria copiilor care iubesc zmeiele. As fi vrut sa fiu femeie adica sa fiu proasta, sa imi placa rochitele, pantofii si povestile din revista Ioana, sa torn cativa copii si sa fiu fericita ca nu stiu ce e aia a fi fericita. As fi vrut sa fiu orice sau oricine numai sa nu fiu eu, pentru ca a fi eu nu mai era o minune de Craciun, era un dezastru.

Niciun comentariu: