A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 23 aprilie 2017

Mirat de cat cacat ascunde pana la urma frumusetea

Bai Rita, n-am amintiri de la revelionul asta. N-am amintiri nici de la cel de anul trecut si nici de la cel dinaintea anului trecut. La mine anii trec inainte sa-i parcurg, la mine totul e de-a gata, merg pe poteci cunoscute, respect semnele de circulatie, merg doar pe trotuar astfel incat nu ma baga nimeni in seama, iar daca nu te baga nimeni in seama nu existi, iar daca nu existi, pula mea, n-ai amintiri. Chiar cum sa iti amintesti lucruri pe care le-ai trait daca, de fapt, nu le-ai trait.Cacat. S-au carat cam toti pe la sase dimineata. Au ramas doua care dormeau cu capul pe masa, erau rupte. Amandoua blonde la vreo 30 si ceva. De fapt erau doar ele doua si cu mine. Ma invarteam pe acolo, strangeam de unul singur, aranjam frumos sticlele goale la sticle goale, gunoaiele la gunoaie, farfuriile la farfurii... Una din ele tinea picioarele departate, i se vedeau chilotii, erau din aia rosii. Am ingenunchiat in fata ei, i-am indepartat mai mult picioarele, i-am mirosit pizda. Adunase arsuri de peste o noapte de dans si multa mictiune. I-am dat la o parte banda aia de pe mijloc. Avea o pizda neagra, cu labiile departate. Daca te uitai mai atent ii vedeai gandurile. Am luat de pe masa o sticla de sampanie, mai avea cam jumatate. Mi-am turnat intr-un pahar, apoi m-am rezemat de masa si am inceput sa beau. Beam si ma uitam la pizda ei. Da, asa trebuie intampinat anul nou, cu bautura si cu pizda. Am baut doua pahare pana am prins curaj, mi-am facut loc si am intrat. Bai Rita, era ca si cum intrai in statia spatiala internationala sau cam asa ceva, adica loc stramt dar plin de surprize. Pluteam prin fiinta unei femei necunoscute si ma minunam de cate poti intalni acolo. In dreapta, ficatul ei se zbatea intr-o mare de alcool. Lovea tare din palme, inota curajos, din cand in cand ridica ochii si ma privea cu repros. Nu puteam sa-l ajut, pe ficat nu-l ajuta nimeni niciodata, el este sclavul trupului, lui i se dau task-uri, este mereu pus la treaba, este intr-un permanent challenge pana intr-o zi cand cedeaza. La fata asta nu era nevoie sa citesti destinul in palma, era suficient sa ii privesti ficatul. Pluteam de-a stanga si de-a dreapta, ii vizitam anatomia curios si mirat de cat cacat ascunde pana la urma frumusetea, de cate fluide scarboase, de cate tesuturi intinse haotic, de cate organe diforme este nevoie ca sa strangi la un loc un om, o femeie, una la care te uiti in genunchi si sa ajungi sa-ti juri ca l-ai vazut pe Dumnezeu. 

PS: Pe bune acuma, daca si Dumnezeu e tot asa, eu nu ma mai joc.

2 comentarii:

pandhora spunea...

profund :D

Anonim spunea...

Profund ca un cacat. Cizma era prea mult spus.